Nu am stat la masa cu cei ce cumpara, am stat cu cei ce-si vand totul pentru ceva, de la fericire la sanatate, cuprizand totul, ca un cerc vicios.
Ca tot ziceam de cerc.
Detest ideea de cerc, de bula, de rotund, si m-am îngrășat, am devenit puțin rotunjor, baga-mi-as pula.
Totul e un cerc, un nou început, aceleași lucruri, aceleași emoții, același sărut, alta persoana, poate asta e motivul pentru care am avut puține relații.
Totul se învârte, pământul singur, apoi luna in jurul pământului, apoi toate planetele in jurul soarelui, o noua zi, iar întuneric, iar lumina, iar dimineața in care ma urăsc câteva minute, iar iar iar iar iar.
Comparând cercul cu viata noastră măcar el e perfect, ce dracu poate fi greșit la o singura linie, pe când viețile noastre sunt complicate, mii de linii zilnic, mii de gânduri pe minut, mii de chestii de făcut, mii mii si iar mii dar nicio mie in buzunar, amuzant, nu?
Ma frustrează asa tare ideea asta de cerc ca uneori stau si ma gândesc ca urăsc sa ma trezesc iar dimineața si sa-mi repet rutina zilnica de băut cafea, fumat doua țigări, un dus sa încerc sa fiu fresh.
Oricum de câte ori când am desenat un cerc niciodată nu mi-a ieșit perfect, niciodată.
Cercul e perfectiune in viziunea poetilor, in viziunea golanilor e frustrare, imperfectiune, durere.
Dar sa revenim la oile noastre.
Deseori am vrut sa fiu cel mai bun, deseori mi-am luat teapa, mai niciodata nu am reusit sa fiul cel mai bun in ceea ce faceam.
Crescut de mic si educat de parinti sa nu ma cert, sa nu ma bag in conflicte, luat din bratele alor mei si aruncat in strada unde am vazut si auzit lucruri pe care nu voiam sa le stiu, nu voiam sa aflu de ele, preferam sa raman cu educatia alor mei. Acum sunt mare, mai educat de strada decat de parinti si daca te vad pe strada si nu mi place mersul tau iti iau mortii in pula in 2 secunde fara sa-mi para rau.
Cumparat si atras de partea intunecata a strazii, fermecat de parfumul, povestile si lectiile pe care ti le ofera m-am lasat purtat in intuneric dar asta m-a facut sa fiu cel de acum, unul mai plin de ura ca niciodata si plin de o sete nebuna de a fi primul.
Dar de frica de a nu pierde oameni m-am tot mulat pe nevoile lor si dupa placerile lor, cand am avut soare m-am facut pamant dar m-a cam ars, cand am avut pamant m-am facut luna sa meditez in jurul ei dar am ametit si am cazut prabusindu-ma intr-un intuneric nesimtit.
Oricum caut sa ma gasesc pe mine, eul niciodata gasit, poate sunt rau, poate sunt bun, deocamdata cam tot ce stiu e ca sunt fraier si nu prea ma pot descurca singur si am nevoie de suturi in cur ca sa ma dezvolt.
Sunt fraier ca un copil, cateodata ma uit la mine in oglinda si nu cred ca ala sunt eu, chipul ala cu o barba ciudata, cu cearcane, inceput de chelie ma tine pe mine, chestia asta de-mi face mainile sa scrie in continuu despre un mine negasit.
Un mine cateodata copil, cateodata copil matur.
Poate e prea tarziu, prea devreme sa incerc sa caut partea insorita a strazii.
Sunt un soarece si tu esti o fantoma sau invers, oricum nu are importanta.
Un comentariu:
Caută atenție in altă parte, nu răule:]]
Trimiteți un comentariu