bleg
bipolar
blestemat
binecuvantat
bine.
biet
blazat
biruitor
breaz
borderline
bine.
bagacios
banal
betiv
bataios
dispus. binedispus
rau; nerabdator.
bine.
bolnav
bagabont ( dar corect nu-i vagabond ? aia de la studio asa zic)
blana
barbos ( ha-ha )
bine.
baiat
barbar
borfas
bine.
belea
bine.
balaur blond biped
bine.
bacterie bolnava
bocanc blindat
bricheta bic
bine.
bine-s ca-s-n viata `nca.
nu pentru prea mult, dar pentru prea putini;
marți, 10 septembrie 2019
luni, 9 septembrie 2019
e vina mea
E vina mea pentru ca newsfeed-ul de la facebook este de o calitate indoielnica;
de cel de pe instagram nici nu mai zic.
Nici youtube-ul nu ma incanta prea tare.
E vina mea; este contul meu de facebook si instagram; e contul meu de youtube.
E vina mea pentru ca bula mea este mult prea plicticoasa.
E vina mea pentru ca bula mea este mult prea violenta.
Mult prea vicioasa;
mult prea banala;
prea putin rationala.
Prea desteapta si mult prea ignoranta.
E o genialitate crepusculara ( sau crepuscula ? ), la limita dintre iluminarea artificiala si intunericul inteligentei absurde.
(deja nu mai e vorba de facebook sau youtube; cred. E vorba de viata mea; sau de mine. Sau de viata in general. Viata mea nu difera cu prea mult fata de ceea ce inseamna viata la modul general; cel putin din punctul meu de vedere)
E plin de ipocrizie,
de fapt
Scriu pentru mine.
Si prea multe nu s-au schimbat de ultima oara cand scriam pentru mine.
M-am schimbat eu in schimb.
Dar...
Schimbarile vin din influente.
Eu m-am schimbat influentat de voi.
Voi m-ati schimbat.
Deci scriu pentru voi ?
In masochismul meu mult prea extrem exista adevar; iar asta este tot ce conteaza.
In masochismul meu dus la extrem eu sunt stapanul. Pentru ca, cine detine vina, detine de fapt controlul.
Pentru ca daca lucrurile se intampla din cauza, sau din vina mea, atunci se pot intampla si datorita mie.
Si eu de fapt nu mi-am dorit niciodata fericirea. Eu mi-am dorit controlul. Si ca sa poti controla fericirea trebuie sa ai control asupra depresiei.
Bula asta superficiala imi propune doar solutii referitoare la fericire.
Fericirea inseamna confort;
zona de confort inseamna depresie;
fericirea inseamna depresie.
La fel cum binele inseamna rau.
Daca binele ar fi insemnat bine si raul ar fi insemnat rau atunci nu ar mai fi existat rau;
pentru ca toata lumea si-ar fi dorit sa fie buna. Dar granita asta amagitoare dintre notiuni opuse la prima vedere este de fapt inexistenta. Granita asta nu este trasata nici pe verticala, nici pe orizontala;
nici macar pe diagonala.
Lumea asta este asa cum este; iar lucrurile trebuiesc luate ca atare.
Lumea doar inventeaza notiunea de rau pentru a-si putea forma, in contradictie, notiunea de bine.
Daca nu ar exista rau, nu ar exista bine; altfel spus, daca ar exista doar bine, nu ar exista, de fapt, bine.
Lumea are impresia ca 0 este banal;
dar lumea nu-si da seama ca fara 0 ca punct de referinta, n-ar fi existat + si -
Suntem un sir de entitati care ne aparam valorile prin notiuni lipsite de sens.
Oricat de trist ar parea, asta este adevarul.
Iar pentru mine adevarul asta conteaza.
Asta m-a tinut mereu departe de fericire.
Asta ma tine, de fapt, in viata;
Dar nu si neaparat viu.
de cel de pe instagram nici nu mai zic.
Nici youtube-ul nu ma incanta prea tare.
E vina mea; este contul meu de facebook si instagram; e contul meu de youtube.
E vina mea pentru ca bula mea este mult prea plicticoasa.
E vina mea pentru ca bula mea este mult prea violenta.
Mult prea vicioasa;
mult prea banala;
prea putin rationala.
Prea desteapta si mult prea ignoranta.
E o genialitate crepusculara ( sau crepuscula ? ), la limita dintre iluminarea artificiala si intunericul inteligentei absurde.
(deja nu mai e vorba de facebook sau youtube; cred. E vorba de viata mea; sau de mine. Sau de viata in general. Viata mea nu difera cu prea mult fata de ceea ce inseamna viata la modul general; cel putin din punctul meu de vedere)
E plin de ipocrizie,
de fapt
Scriu pentru mine.
Si prea multe nu s-au schimbat de ultima oara cand scriam pentru mine.
M-am schimbat eu in schimb.
Dar...
Schimbarile vin din influente.
Eu m-am schimbat influentat de voi.
Voi m-ati schimbat.
Deci scriu pentru voi ?
In masochismul meu mult prea extrem exista adevar; iar asta este tot ce conteaza.
In masochismul meu dus la extrem eu sunt stapanul. Pentru ca, cine detine vina, detine de fapt controlul.
Pentru ca daca lucrurile se intampla din cauza, sau din vina mea, atunci se pot intampla si datorita mie.
Si eu de fapt nu mi-am dorit niciodata fericirea. Eu mi-am dorit controlul. Si ca sa poti controla fericirea trebuie sa ai control asupra depresiei.
Bula asta superficiala imi propune doar solutii referitoare la fericire.
Fericirea inseamna confort;
zona de confort inseamna depresie;
fericirea inseamna depresie.
La fel cum binele inseamna rau.
Daca binele ar fi insemnat bine si raul ar fi insemnat rau atunci nu ar mai fi existat rau;
pentru ca toata lumea si-ar fi dorit sa fie buna. Dar granita asta amagitoare dintre notiuni opuse la prima vedere este de fapt inexistenta. Granita asta nu este trasata nici pe verticala, nici pe orizontala;
nici macar pe diagonala.
Lumea asta este asa cum este; iar lucrurile trebuiesc luate ca atare.
Lumea doar inventeaza notiunea de rau pentru a-si putea forma, in contradictie, notiunea de bine.
Daca nu ar exista rau, nu ar exista bine; altfel spus, daca ar exista doar bine, nu ar exista, de fapt, bine.
Lumea are impresia ca 0 este banal;
dar lumea nu-si da seama ca fara 0 ca punct de referinta, n-ar fi existat + si -
Suntem un sir de entitati care ne aparam valorile prin notiuni lipsite de sens.
Oricat de trist ar parea, asta este adevarul.
Iar pentru mine adevarul asta conteaza.
Asta m-a tinut mereu departe de fericire.
Asta ma tine, de fapt, in viata;
Dar nu si neaparat viu.
vineri, 26 iulie 2019
The man who sold the world
Nu am fost acolo cand s-a facut lumea si nici cand s-a vandut, dar am intrat in aceeasi oala cu cei cumparati.
Nu am stat la masa cu cei ce cumpara, am stat cu cei ce-si vand totul pentru ceva, de la fericire la sanatate, cuprizand totul, ca un cerc vicios.
Ca tot ziceam de cerc.
Detest ideea de cerc, de bula, de rotund, si m-am îngrășat, am devenit puțin rotunjor, baga-mi-as pula.
Totul e un cerc, un nou început, aceleași lucruri, aceleași emoții, același sărut, alta persoana, poate asta e motivul pentru care am avut puține relații.
Totul se învârte, pământul singur, apoi luna in jurul pământului, apoi toate planetele in jurul soarelui, o noua zi, iar întuneric, iar lumina, iar dimineața in care ma urăsc câteva minute, iar iar iar iar iar.
Comparând cercul cu viata noastră măcar el e perfect, ce dracu poate fi greșit la o singura linie, pe când viețile noastre sunt complicate, mii de linii zilnic, mii de gânduri pe minut, mii de chestii de făcut, mii mii si iar mii dar nicio mie in buzunar, amuzant, nu?
Ma frustrează asa tare ideea asta de cerc ca uneori stau si ma gândesc ca urăsc sa ma trezesc iar dimineața si sa-mi repet rutina zilnica de băut cafea, fumat doua țigări, un dus sa încerc sa fiu fresh.
Oricum de câte ori când am desenat un cerc niciodată nu mi-a ieșit perfect, niciodată.
Cercul e perfectiune in viziunea poetilor, in viziunea golanilor e frustrare, imperfectiune, durere.
Dar sa revenim la oile noastre.
Deseori am vrut sa fiu cel mai bun, deseori mi-am luat teapa, mai niciodata nu am reusit sa fiul cel mai bun in ceea ce faceam.
Crescut de mic si educat de parinti sa nu ma cert, sa nu ma bag in conflicte, luat din bratele alor mei si aruncat in strada unde am vazut si auzit lucruri pe care nu voiam sa le stiu, nu voiam sa aflu de ele, preferam sa raman cu educatia alor mei. Acum sunt mare, mai educat de strada decat de parinti si daca te vad pe strada si nu mi place mersul tau iti iau mortii in pula in 2 secunde fara sa-mi para rau.
Cumparat si atras de partea intunecata a strazii, fermecat de parfumul, povestile si lectiile pe care ti le ofera m-am lasat purtat in intuneric dar asta m-a facut sa fiu cel de acum, unul mai plin de ura ca niciodata si plin de o sete nebuna de a fi primul.
Dar de frica de a nu pierde oameni m-am tot mulat pe nevoile lor si dupa placerile lor, cand am avut soare m-am facut pamant dar m-a cam ars, cand am avut pamant m-am facut luna sa meditez in jurul ei dar am ametit si am cazut prabusindu-ma intr-un intuneric nesimtit.
Oricum caut sa ma gasesc pe mine, eul niciodata gasit, poate sunt rau, poate sunt bun, deocamdata cam tot ce stiu e ca sunt fraier si nu prea ma pot descurca singur si am nevoie de suturi in cur ca sa ma dezvolt.
Sunt fraier ca un copil, cateodata ma uit la mine in oglinda si nu cred ca ala sunt eu, chipul ala cu o barba ciudata, cu cearcane, inceput de chelie ma tine pe mine, chestia asta de-mi face mainile sa scrie in continuu despre un mine negasit.
Un mine cateodata copil, cateodata copil matur.
Poate e prea tarziu, prea devreme sa incerc sa caut partea insorita a strazii.
Sunt un soarece si tu esti o fantoma sau invers, oricum nu are importanta.
Nu am stat la masa cu cei ce cumpara, am stat cu cei ce-si vand totul pentru ceva, de la fericire la sanatate, cuprizand totul, ca un cerc vicios.
Ca tot ziceam de cerc.
Detest ideea de cerc, de bula, de rotund, si m-am îngrășat, am devenit puțin rotunjor, baga-mi-as pula.
Totul e un cerc, un nou început, aceleași lucruri, aceleași emoții, același sărut, alta persoana, poate asta e motivul pentru care am avut puține relații.
Totul se învârte, pământul singur, apoi luna in jurul pământului, apoi toate planetele in jurul soarelui, o noua zi, iar întuneric, iar lumina, iar dimineața in care ma urăsc câteva minute, iar iar iar iar iar.
Comparând cercul cu viata noastră măcar el e perfect, ce dracu poate fi greșit la o singura linie, pe când viețile noastre sunt complicate, mii de linii zilnic, mii de gânduri pe minut, mii de chestii de făcut, mii mii si iar mii dar nicio mie in buzunar, amuzant, nu?
Ma frustrează asa tare ideea asta de cerc ca uneori stau si ma gândesc ca urăsc sa ma trezesc iar dimineața si sa-mi repet rutina zilnica de băut cafea, fumat doua țigări, un dus sa încerc sa fiu fresh.
Oricum de câte ori când am desenat un cerc niciodată nu mi-a ieșit perfect, niciodată.
Cercul e perfectiune in viziunea poetilor, in viziunea golanilor e frustrare, imperfectiune, durere.
Dar sa revenim la oile noastre.
Deseori am vrut sa fiu cel mai bun, deseori mi-am luat teapa, mai niciodata nu am reusit sa fiul cel mai bun in ceea ce faceam.
Crescut de mic si educat de parinti sa nu ma cert, sa nu ma bag in conflicte, luat din bratele alor mei si aruncat in strada unde am vazut si auzit lucruri pe care nu voiam sa le stiu, nu voiam sa aflu de ele, preferam sa raman cu educatia alor mei. Acum sunt mare, mai educat de strada decat de parinti si daca te vad pe strada si nu mi place mersul tau iti iau mortii in pula in 2 secunde fara sa-mi para rau.
Cumparat si atras de partea intunecata a strazii, fermecat de parfumul, povestile si lectiile pe care ti le ofera m-am lasat purtat in intuneric dar asta m-a facut sa fiu cel de acum, unul mai plin de ura ca niciodata si plin de o sete nebuna de a fi primul.
Dar de frica de a nu pierde oameni m-am tot mulat pe nevoile lor si dupa placerile lor, cand am avut soare m-am facut pamant dar m-a cam ars, cand am avut pamant m-am facut luna sa meditez in jurul ei dar am ametit si am cazut prabusindu-ma intr-un intuneric nesimtit.
Oricum caut sa ma gasesc pe mine, eul niciodata gasit, poate sunt rau, poate sunt bun, deocamdata cam tot ce stiu e ca sunt fraier si nu prea ma pot descurca singur si am nevoie de suturi in cur ca sa ma dezvolt.
Sunt fraier ca un copil, cateodata ma uit la mine in oglinda si nu cred ca ala sunt eu, chipul ala cu o barba ciudata, cu cearcane, inceput de chelie ma tine pe mine, chestia asta de-mi face mainile sa scrie in continuu despre un mine negasit.
Un mine cateodata copil, cateodata copil matur.
Poate e prea tarziu, prea devreme sa incerc sa caut partea insorita a strazii.
Sunt un soarece si tu esti o fantoma sau invers, oricum nu are importanta.
duminică, 16 septembrie 2018
Ocolul Pamantului in 728 de zile
Ai plecat de pe Venus a ta iar eu de pe Marte al meu si ne-am intalnit la mijloc, pe Terra. Amandoi eram prinsi inca de locurile de unde am venit, unde am copilarit dar ne-am legat la ochi si am pornit in explorarea Pamantului.
Ca sa fim siguri ca nu ne pierdem ne-am legat picioarele intre ele cu greutati si tot ce am facut a fost sa mergem, sa invatam, sa ne impiedicam, sa cazi in bratele mele, sa te prind cu un sarut si o strangere puternica de mana dar tu te lasai in jos si ma trageai peste tine sa ma tii in brate, sa-mi simti caldura trupului sa-ti dezghete inima, sa-ti dezvelesc sufletul pur si frumos de care nimeni nu se atinsese pana atunci.
Si ne-am impiedicat mult, si ne-am ranit, dar am continuat pentru ca voiam sa descoperim finalul pamantului, pentru ca era asa bine sa simti un suflet pur langa tine, suflet pe care l-am inchis la loc, sa simti caldura in sfarsit, caldura pe care am inghetat-o, dar amuzant e ca nu am vrut s-o inghet, am vrut s-o protejez.
Si drumul acesta nu a fost usor dar a fost frumos.
De fapt cred ca a fost unul dintre cele mai grele lucruri facute vreodata, pentru care m-am chinuit si am luptat pana nu am mai putut si m-am stins intr-un final dezlipindu-ma de grautatile stranse bine pe piciorul meu.
Si era asa frustrant cateodata pentru ca voiai sa stam, sa nu mai intaintam, iti era frica sa mergi, incepea sa-ti placa sa stai pe loc iar mie nu-mi placea, atat de tare te-am tras dupa mine incat mi s-a rupt piciorul, mai bine imi pierdeam capul, ah, ups, cred ca l-am pierdut deja. Dupa ruperea piciorului ai vrut sa ramanem in noroiul acela, sa nu avansam, dar am laut lanturile si te-am tras atat de puternic incat te-am ranit, pentru ca voiam asa tare sa evoluezi, sa ai putere, sa fii cineva, sa cresti, voiam foarte mult sa cresti, sa vezi lucrurile prin ochii mei, sa nu mai stai sa te chinui sa treci prin chestii pentru a invata lectii, voiam sa te ajut sa trisezi, sa stii deja totul, dar nu, in viata nu merge asa, ori iti spargi capul singur de toti peretii pana ajungi la tavan ori nu faci nimic.
Si am inceput sa te iubesc, din gluma in gluma, am inceput sa ma atasez de tine, iubeam ca ma iubeai, ca ma vedeai cineva. Iubirea ta ma facea sa te iubesc, pana in momentul in care ti-am atins buzele si lumea mea s-a transformat in rai.
Ai vrut sa-mi fii muza, sa-ti pictez apusuri si rasaturi cu buzele pe obraji, ai vrut sa te pictez pe oceanul vietii mele. In lupta ta de a-mi deveni muza m-ai alungat.
Dar acum ma simt ca un criminal ucigand toti ingerii incercand sa le fac bine.
Te-am cunoscut intr-o vara, intr-o vara grea pentru mine, o vara care mi-a schimbat viata, m-a marcat pana la suflet si desi era vara simteam toate cele 19 primaveri direct in stomac dar acum e prea tarziu si e iarna deja in mine.
A 728-a zi a fost cea mai grea incercare pentru mine, a fost momentul in care am incercat sa ma rup de tine.
A fost momentul in care Pamantul s-a terminat
Iti multumesc pentru tot!
Ca sa fim siguri ca nu ne pierdem ne-am legat picioarele intre ele cu greutati si tot ce am facut a fost sa mergem, sa invatam, sa ne impiedicam, sa cazi in bratele mele, sa te prind cu un sarut si o strangere puternica de mana dar tu te lasai in jos si ma trageai peste tine sa ma tii in brate, sa-mi simti caldura trupului sa-ti dezghete inima, sa-ti dezvelesc sufletul pur si frumos de care nimeni nu se atinsese pana atunci.
Si ne-am impiedicat mult, si ne-am ranit, dar am continuat pentru ca voiam sa descoperim finalul pamantului, pentru ca era asa bine sa simti un suflet pur langa tine, suflet pe care l-am inchis la loc, sa simti caldura in sfarsit, caldura pe care am inghetat-o, dar amuzant e ca nu am vrut s-o inghet, am vrut s-o protejez.
Si drumul acesta nu a fost usor dar a fost frumos.
De fapt cred ca a fost unul dintre cele mai grele lucruri facute vreodata, pentru care m-am chinuit si am luptat pana nu am mai putut si m-am stins intr-un final dezlipindu-ma de grautatile stranse bine pe piciorul meu.
Si era asa frustrant cateodata pentru ca voiai sa stam, sa nu mai intaintam, iti era frica sa mergi, incepea sa-ti placa sa stai pe loc iar mie nu-mi placea, atat de tare te-am tras dupa mine incat mi s-a rupt piciorul, mai bine imi pierdeam capul, ah, ups, cred ca l-am pierdut deja. Dupa ruperea piciorului ai vrut sa ramanem in noroiul acela, sa nu avansam, dar am laut lanturile si te-am tras atat de puternic incat te-am ranit, pentru ca voiam asa tare sa evoluezi, sa ai putere, sa fii cineva, sa cresti, voiam foarte mult sa cresti, sa vezi lucrurile prin ochii mei, sa nu mai stai sa te chinui sa treci prin chestii pentru a invata lectii, voiam sa te ajut sa trisezi, sa stii deja totul, dar nu, in viata nu merge asa, ori iti spargi capul singur de toti peretii pana ajungi la tavan ori nu faci nimic.
Si am inceput sa te iubesc, din gluma in gluma, am inceput sa ma atasez de tine, iubeam ca ma iubeai, ca ma vedeai cineva. Iubirea ta ma facea sa te iubesc, pana in momentul in care ti-am atins buzele si lumea mea s-a transformat in rai.
Ai vrut sa-mi fii muza, sa-ti pictez apusuri si rasaturi cu buzele pe obraji, ai vrut sa te pictez pe oceanul vietii mele. In lupta ta de a-mi deveni muza m-ai alungat.
Dar acum ma simt ca un criminal ucigand toti ingerii incercand sa le fac bine.
Te-am cunoscut intr-o vara, intr-o vara grea pentru mine, o vara care mi-a schimbat viata, m-a marcat pana la suflet si desi era vara simteam toate cele 19 primaveri direct in stomac dar acum e prea tarziu si e iarna deja in mine.
A 728-a zi a fost cea mai grea incercare pentru mine, a fost momentul in care am incercat sa ma rup de tine.
A fost momentul in care Pamantul s-a terminat
marți, 19 iunie 2018
A
anarhist
apatic
anti
asexual
absent
anormal
agitat
actor
altruist
ancorat in vise
atotnestiutor
agresiv
astâmpărat
autodidact
artist
acuzabil
atent
alarmat
ascuns
ambitios
aruncat
aproape 23
apatic
anti
asexual
absent
anormal
agitat
actor
altruist
ancorat in vise
atotnestiutor
agresiv
astâmpărat
autodidact
artist
acuzabil
atent
alarmat
ascuns
ambitios
aruncat
aproape 23
Abonați-vă la:
Postări (Atom)