marți, 10 septembrie 2019

B

bleg
bipolar
blestemat
binecuvantat
bine.
biet
blazat
biruitor
breaz

borderline

bine.
bagacios
banal
betiv
bataios
dispus. binedispus

rau; nerabdator.
bine.

bolnav
bagabont ( dar corect nu-i vagabond ? aia de la studio asa zic)
blana
barbos ( ha-ha )
bine.

baiat
barbar
borfas
bine.

belea
bine.

balaur blond biped
bine.

bacterie bolnava
bocanc blindat
bricheta bic
bine.


bine-s ca-s-n viata `nca.
nu pentru prea mult, dar pentru prea putini;



luni, 9 septembrie 2019

e vina mea

E vina mea pentru ca newsfeed-ul de la facebook este de o calitate indoielnica;
de cel de pe instagram nici nu mai zic.
Nici youtube-ul nu ma incanta prea tare.
E vina mea; este contul meu de facebook si instagram; e contul meu de youtube.
E vina mea pentru ca bula mea este mult prea plicticoasa.
E vina mea pentru ca bula mea este mult prea violenta.
Mult prea vicioasa;
mult prea banala;
prea putin rationala.
Prea desteapta si mult prea ignoranta.
E o genialitate crepusculara ( sau crepuscula ? ), la limita dintre iluminarea artificiala si intunericul inteligentei absurde.

(deja nu mai e vorba de facebook sau youtube; cred. E vorba de viata mea; sau de mine. Sau de viata in general. Viata mea nu difera cu prea mult fata de ceea ce inseamna viata la modul general; cel putin din punctul meu de vedere)

E plin de ipocrizie,
de fapt
Scriu pentru mine.
Si prea multe nu s-au schimbat de ultima oara cand scriam pentru mine.
M-am schimbat eu in schimb.

Dar...
Schimbarile vin din influente.
Eu m-am schimbat influentat de voi.
Voi m-ati schimbat.

Deci scriu pentru voi ?




In masochismul meu mult prea extrem exista adevar; iar asta este tot ce conteaza.
In masochismul meu dus la extrem eu sunt stapanul. Pentru ca, cine detine vina, detine de fapt controlul.
Pentru ca daca lucrurile se intampla din cauza, sau din vina mea, atunci se pot intampla si datorita mie.
Si eu de fapt nu mi-am dorit niciodata fericirea. Eu mi-am dorit controlul. Si ca sa poti controla fericirea trebuie sa ai control asupra depresiei.
Bula asta superficiala imi propune doar solutii referitoare la fericire.
Fericirea inseamna confort;
zona de confort inseamna depresie;
fericirea inseamna depresie.

La fel cum binele inseamna rau.
Daca binele ar fi insemnat bine si raul ar fi insemnat rau atunci nu ar mai fi existat rau;
pentru ca toata lumea si-ar fi dorit sa fie buna. Dar granita asta amagitoare dintre notiuni opuse la prima vedere este de fapt inexistenta. Granita asta nu este trasata nici pe verticala, nici pe orizontala;
nici macar pe diagonala.
Lumea asta este asa cum este; iar lucrurile trebuiesc luate ca atare.
Lumea doar inventeaza notiunea de rau pentru a-si putea forma, in contradictie, notiunea de bine.
Daca nu ar exista rau, nu ar exista bine; altfel spus, daca ar exista doar bine, nu ar exista, de fapt, bine.

Lumea are impresia ca 0 este banal;
dar lumea nu-si da seama ca fara 0 ca punct de referinta, n-ar fi existat + si -


Suntem un sir de entitati care ne aparam valorile prin notiuni lipsite de sens.
Oricat de trist ar parea, asta este adevarul.
Iar pentru mine adevarul asta conteaza.
Asta m-a tinut mereu departe de fericire.
Asta ma tine, de fapt, in viata;

Dar nu si neaparat viu.




marți, 19 iunie 2018

A

anarhist
apatic
anti
asexual
absent
anormal
agitat
actor
altruist
ancorat in vise
atotnestiutor
agresiv
astâmpărat
autodidact
artist
acuzabil
atent
alarmat
ascuns
ambitios
aruncat
aproape 23

vineri, 1 iunie 2018

In cautarea Eului pierdut

Sunt un pachet de carti, iar voi sunteti niste jucatori de poker. Algoritmul prin care imi impart bucatile de suflet, cartile, este vag si greu de deslusit. Eu ma comport ca un pachet de carti,iar voi exact ca niste jucatori de poker; cu emotiile ascunse, cu ochelarii de soare pe ochi, nu stiu daca am facut o pereche sau un cui.
Cateodata ne bucuram la perechi, cateodata ne bucuram la cuie. Chiar daca nu erau cele mai bune carti, macar erau ceva. Uneori aveam si culoare.
Alteori imi dati impresia ca sunteti prea grabiti si dati fold prea repede. Alteori parca ma impart asa prost ca oameni care stau la masa asta de cand ma stiu au primit doar carti fara sens. Chinta sparta.
Ma bucura faptul ca oamenii inca mizeaza. Ma supara faptul ca parca nu ma impart asa cum trebuie
Ma bucura faptul ca, in teorie, exista sansa de careu, full, sau chiar de chinta roiala. Ma supara faptul ca, practic, nimeni nu a avut cu adevarat rabdarea si tupeul sa mizeze pe asa ceva. Lumea nu risca; joaca la sigur. Perechi sau cuie. N-am mai vazut culoare de ceva ani.
O pereche+un cui=un full
Aceleasi 2 perechi=careu
Vorbiti-va intre voi si faceti schimb de carti. Asa-s mai multe sanse sa iasa ce trebuie.

p.s: nu mai jucati la cacealma !

sâmbătă, 31 martie 2018

ploaie purpurie ( sau print si cersetor )

Cateodata simt ca ma disociez. Ca fug eu de cineva sau ceva; sau catre cineva sau ceva. Dar de fapt e vorba doar de mine. Fug de mine catre mine, iar reperele vagi pe care mi le iau sunt de fapt niste oglinzi. Nu fac decat sa ma invart in cercuri. Sa fug de mine catre mine, incurcat de reflexiile astea

Am prea multe ganduri. Si nu stiu care din ele-s bune si care-s rele.Am prea multe ganduri si atat de multa activitate neuronala ma oboseste si ma face sa nu mai disting binele de rau. Realitatea de basme. Eu de tine. Nu ne mai dezlipim de parca ne-am lipit cu superglue, dar mai de graba cu prenadez.

Toata activitatea asta la nivel de chimie filozofica ma face sa am energie. Pe care nu stiu s-o dozez.
Cateodata-s prea vesel. Alteori prea incruntat.
Nici eu nu ma mai recunosc uneori.
Cum sa ma mai recunosti tu ? Cum sa te mai recunosc eu ?
Cum sa ne mai recunoastem ?

Cine-ar mai recunoaste oricum ? Si de ce ?
Mi-e mai dor de mine decat de tine. Si nu e prima oara cand ajung la concluzia asta.
Ma gandesc prea mult la trecut si prea putin la viitor.
De fapt nu prea traiesc prezentul

De fapt nu traiesc.
Toti bitii astia care ne-nconjoara pot fi scrisi de la tastatura.
Asa cum scriu eu chestia asta.
In zadar si degeaba. Asa cum a fost povestea noastra.

Live and let live