vineri, 1 iunie 2018

In cautarea Eului pierdut

Sunt un pachet de carti, iar voi sunteti niste jucatori de poker. Algoritmul prin care imi impart bucatile de suflet, cartile, este vag si greu de deslusit. Eu ma comport ca un pachet de carti,iar voi exact ca niste jucatori de poker; cu emotiile ascunse, cu ochelarii de soare pe ochi, nu stiu daca am facut o pereche sau un cui.
Cateodata ne bucuram la perechi, cateodata ne bucuram la cuie. Chiar daca nu erau cele mai bune carti, macar erau ceva. Uneori aveam si culoare.
Alteori imi dati impresia ca sunteti prea grabiti si dati fold prea repede. Alteori parca ma impart asa prost ca oameni care stau la masa asta de cand ma stiu au primit doar carti fara sens. Chinta sparta.
Ma bucura faptul ca oamenii inca mizeaza. Ma supara faptul ca parca nu ma impart asa cum trebuie
Ma bucura faptul ca, in teorie, exista sansa de careu, full, sau chiar de chinta roiala. Ma supara faptul ca, practic, nimeni nu a avut cu adevarat rabdarea si tupeul sa mizeze pe asa ceva. Lumea nu risca; joaca la sigur. Perechi sau cuie. N-am mai vazut culoare de ceva ani.
O pereche+un cui=un full
Aceleasi 2 perechi=careu
Vorbiti-va intre voi si faceti schimb de carti. Asa-s mai multe sanse sa iasa ce trebuie.

p.s: nu mai jucati la cacealma !

Niciun comentariu: