duminică, 16 septembrie 2018

Ocolul Pamantului in 728 de zile

Ai plecat de pe Venus a ta iar eu de pe Marte al meu si ne-am intalnit la mijloc, pe Terra. Amandoi eram prinsi inca de locurile de unde am venit, unde am copilarit dar ne-am legat la ochi si am pornit in explorarea Pamantului.
Ca sa fim siguri ca nu ne pierdem ne-am legat picioarele intre ele cu greutati si tot ce am facut a fost sa mergem, sa invatam, sa ne impiedicam, sa cazi in bratele mele, sa te prind cu un sarut si o strangere puternica de mana dar tu te lasai in jos si ma trageai peste tine sa ma tii in brate, sa-mi simti caldura trupului sa-ti dezghete inima, sa-ti dezvelesc sufletul pur si frumos de care nimeni nu se atinsese pana atunci.
Si ne-am impiedicat mult, si ne-am ranit, dar am continuat pentru ca voiam sa descoperim finalul pamantului, pentru ca era asa bine sa simti un suflet pur langa tine, suflet pe care l-am inchis la loc, sa simti caldura in sfarsit, caldura pe care am inghetat-o, dar amuzant e ca nu am vrut s-o inghet, am vrut s-o protejez.
Si drumul acesta nu a fost usor dar a fost frumos.
De fapt cred ca a fost unul dintre cele mai grele lucruri facute vreodata, pentru care m-am chinuit si am luptat pana nu am mai putut si m-am stins intr-un final dezlipindu-ma de grautatile stranse bine pe piciorul meu.
Si era asa frustrant cateodata pentru ca voiai sa stam, sa nu mai intaintam, iti era frica sa mergi, incepea sa-ti placa sa stai pe loc iar mie nu-mi placea, atat de tare te-am tras dupa mine incat mi s-a rupt piciorul, mai bine imi pierdeam capul, ah, ups, cred ca l-am pierdut deja. Dupa ruperea piciorului ai vrut sa ramanem in noroiul acela, sa nu avansam, dar am laut lanturile si te-am tras atat de puternic incat te-am ranit, pentru ca voiam asa tare sa evoluezi, sa ai putere, sa fii cineva, sa cresti, voiam foarte mult sa cresti, sa vezi lucrurile prin ochii mei, sa nu mai stai sa te chinui sa treci prin chestii pentru a invata lectii, voiam sa te ajut sa trisezi, sa stii deja totul, dar nu, in viata nu merge asa, ori iti spargi capul singur de toti peretii pana ajungi la tavan ori nu faci nimic.
Si am inceput sa te iubesc, din gluma in gluma, am inceput sa ma atasez de tine, iubeam ca ma iubeai, ca ma vedeai cineva. Iubirea ta ma facea sa te iubesc, pana in momentul in care ti-am atins buzele si lumea mea s-a transformat in rai.
Ai vrut sa-mi fii muza, sa-ti pictez apusuri si rasaturi cu buzele pe obraji, ai vrut sa te pictez pe oceanul vietii mele. In lupta ta de a-mi deveni muza m-ai alungat.
Dar acum ma simt ca un criminal ucigand toti ingerii incercand sa le fac bine.


Te-am cunoscut intr-o vara, intr-o vara grea pentru mine, o vara care mi-a schimbat viata, m-a marcat pana la suflet si desi era vara simteam toate cele 19 primaveri direct in stomac dar acum e prea tarziu si e iarna deja in mine.
A 728-a zi a fost cea mai grea incercare pentru mine, a fost momentul in care am incercat sa ma rup de tine.
A fost momentul in care Pamantul s-a terminat

Iti multumesc pentru tot!

Niciun comentariu: