Mi-a pus dumnezeu mana in cap si m-a mangaiat si m-a strivit precum un gandac.
M-a gadilat dumnezeu si mi-a rupt doua coaste si a facut-o pe Eva, mai bine mai facea un Adam.
A suflat dumnezeu sa-mi stinga bricheta sa nu-mi aprind tigara sa ma las dracului de fumat si mi-a suflat toate hainele de pe mine si m-a lasat in pula goala in fata tuturor.
Dar cine este dumnezeu?
Eu sunt dumnezeu, tu esti dumnezeu, noi toti suntem dumnezeu. dumnezeu e forta pe care o avem in a ajuta sau a distruge oamenii.
In schimb, Dumnezeu e altceva, ceva ce inca ne e net superior, sau care nu exista, e imaginatie, e salvarea de care unii au nevoie pentru a scapa, e ceva-ul pe care omul arunca vina, ceea ce stiu e ca, Dumnezeu acesta nu are nicio treaba cu atrocitatile care se intampla in lume, El nu vrea sa-ti faca tie, omule, niciun rau, nu te chinuie, tu te chinui pentru ca, decat sa cauti rezolvari, mai bine arunci vina si astepti sa vina El sa te salveze.
Si trecand de la Dumnzeu la ura este ca si cum ai trece de la soare la ploaie, dar ura este ceea ce ne tine treji, durerea este cea care ne face puternici.
Observ acest lucru la mine, cum durerea, ura, frustrarea ma fac sa fiu mai puternic, sa-mi doresc mai mult, sa evoluez, sa-mi depasesc conditia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu