marți, 7 martie 2017

carpefuckingdiem !

Punkistii au principii. Asta este unul dintre motivele pentru care consider miscarea punk cea mai fascinanta miscare culturala din toate timpurile.
Unul dintre principiile de baza ale miscarii punk este acela de "live fast, die young", urmat chiar si de "be wild, and have fun", acesta fiind probabil unul dintre motivele pentru care durata reala de viata a punk-ului este cam la fel de mare ca jumatate din cat am trait eu deja pana in momentul cand scriu asta.
Principiul "live fast, die young" este un fel de forma putin dusa la extrem a ideii pe care vreau sa o enunt eu in continuare : carpefuckingdiem (care in romana cred ca s-ar traduce "traieste in mortii tai clipa"). De fapt carpefuckingdiem este un fel de forma mai putin dusa la  extrem a ideii de "live fast, die young".
De fapt, nu. nu stiu, nu cred ca au nicio legatura chestiile astea, doar ca simteam nevoia unui preludiu, pentru ca nu am mai scris de mult.

Pentru inceput, o sa te rog sa folosesti adjectivul "mult", respectiv "putin", ca sa determinam modul in care percepem urmatoarele cantitati :
o picatura
doua picaturi
2000 de ani
o secunda


Oricum le-ai fi folosit, e gresit. Cel mai probabil ai spus ca o picatura inseamna putin. Probabil ai spus ca doua picaturi inseamna tot putin. Dar e absurd cum o cantitate de doua ori mai mare tot ti se pare putin.Poate 10 picaturi o sa ti se para o cantitate mare, totusi e de 10 ori mai mult decat cantitatea initiala.

Intr-un calendar astrologic, in care ziua de 1 ianuarie, ora 00 este momentul in care niste particule s-au ciocnit si au facut boom, de fapt bang, iar revelionul este momentul asta ( pe care trebuie sa-l fucking traiesti ), o secunda(care probabil tie ti se pare putin) ar insemna cam 2000 de ani(care probabil tie ti se pare mult) din calendarul nostru.

Altfel spus, ne petrecem mai mult timp inainte sa ne nastem si dupa ce murim decat ne petrecem in intervalul asta care nu dureaza mai mult de o juma' de clipa. ( cam 40000000 de nanosecunde ) in calendarul astrologic mentionat mai sus.

Dar asta nu ar trebui sa ne descurajeze sau sa ne dea un foarte puternic sentiment de inutilitate.
Ceea ce ar trebui sa ne descurajeze si sa ne dea un puternic sentiment de inutilitate este faptul ca, desi universul nu sta de vorba cu noi decat vreo 0,04 secunde din viata lui, noi niciodata nu-l privim in ochi si fugim parca de conversatie. Ne petrecem mai mult timp traind in viitor sau in trecut in loc sa traim in prezent.
Mi se parea comic atunci cand ma gandeam ca o musca, a carei viata dureaza cam o luna, isi petrece viata intr-un mod atat de dezolant. (unde mai pui ca stie si sa zboare !)
Acum mi se pare cam tragic, pentru ca imi dau seama ca nu suntem foarte diferiti.


Carpe diem !
Stiu ca suna foarte cliseic, tocmai deaia spun:
carpefuckingdiem !
care nu mai e o rugaminte, ci un ordin !
dar fuck it, sunt punkist si nu accept ordine !

Fuck you, I won't do what you tell me

Bzzzzz





Un comentariu:

Anonim spunea...

“There are infinite numbers between 0 and 1. There's .1 and .12 and .112 and an infinite collection of others. Of course, there is a bigger infinite set of numbers between 0 and 2, or between 0 and a million. Some infinities are bigger than other infinities. A writer we used to like taught us that. There are days, many of them, when I resent the size of my unbounded set. I want more numbers than I'm likely to get."- John Green