miercuri, 11 ianuarie 2017

Omul perete


De ce imi place sa fac rau? 
De ce imi place sa-mi fac rau?
De ce ma supar de la cacaturi?
Pentru ca nu stii cine esti, pentru ca oricat ai sustine habar nu ai ce o sa faci cu viata ta.
Dar am un job stabil, cu facultatea o duc bine, am o prietena...
Dar de cate ori te intrebi pe zi daca iti place cum esti si ce faci acum?
Nu ai prefera un citybreak chiar acum la 1:24 AM si maine sa nu ajungi la munca?
Oh ba da..
Nu ai uitat ceva ratatule?
hm..
Prietenii?
.......................
Cunosc pe cineva, adica asa sustin dar... nu stiu, e foarte schimbator, e foarte imprevizibil pentru mine, ma strica.
Mi-e frica sa nu fiu ranit, mi-e frica sa traiesc, sa iubesc, de ce mereu cand apare ceva bun in viata mea trebuie sa-mi pun intrebari si sa ma gandesc la tot felul de chestii si sa-mi fac tot felul de scenarii in cap?
 de ce totul e asa greu cateodata?
De ce ma gandesc doar la cacaturi?
Ei bine, ca sunt idiot, gandesc prea mult la chestii inutile, chestii simple, amplific situatia, fac din cacat bici, dar unul mare si ma bat cu el, tare, imi lovesc toate partile corpului, o durere imaginara dar doare al dracu de tare, as fi preferat sa fie reala, sa ma doara ceva, sa pot lua o medicatie, sa pot vizita un medic sa iau 3 pastile 2 luni si sa fiu ok, sau sa ma operez
De ce nu pot sa depasesc obstacolul asta?.


Sunt un perete, nu un om perete, un perete simplu, alb, mare si pasiv, inofensiv ca doar un perete nu face prea multe, e bun sa-ti versi ura pe el, sa-l lovesti, il scuipi, bati un cui in el sa-ti tii hainele, urinezi pe el cand nu ai o toaleta, lipesti fetele de el cand le saruti sa fie mai pasional. 
Sunt un perete, unul fara geam pe el, unul  care vede lumina doar de la bec si-l admira ca se aprinde, mi-as dori sa am si eu un bec legat de mine care sa ma lumineze, sa-mi construiasca cineva un bec, sa ma gaureasca si sa introduca toate firele alea prin mine, sa ma faca sa ma simt folositor sau macar lumea sa ma vada sa zica "ce perete misto"
Dar peretele asta e plin de graffiti si nu frumoase, graffiti facute in graba, urate, niciodata terminate la care lumea se uita si nu le intelege... niciun graffiti de pe peretele asta nu a fost terminat...majoritatea sunt cu "what if.., cel mai special e cel cu "carpe die..." si cel mai frumos e "youbir..."
Vreau un cui sau un ciocan sa ma fac praf, sa devin un morman de caramizi.


“It wasn’t my day. My week. My month. My year. My life. God damn it.”




Un comentariu:

Anonim spunea...

Un peret care in timp va capata un alt aspect, care isi va realiza prorpile insemnari, un perete pe care cineva il va lua in brate si oh, da, un peret pe care cineva il iubeste.. pur si simplu cineva va sta in fata-ti si va aprecia o opera de arta, care pentru el va reprezenta linistea, haosul, frumesetea, nebunia... si tu, draga perete, vei vrea sa ramai acolo fara nici un bec, pentru ca privirea acelui om va fii o flacara a existentei tale, sinapsa neuronilor senzitivi