dialoguri si monologuri in fata oglinzii (II)

Ma urasc
Imi uresc fiecare idee, fiecare muschi, fiecare carapace. De ceva  ore imi fut pumni in picior incercand sa-mi eliberez frustrarile
Ma gandesc ca acum 2 ani aveam aceleasi discutii cu tine/ cu mine
Nici acum un an nu statea treaba mai roz. Chiar deloc
Simt nevoia disperata sa-mi omor orice gand, orice idee. Toate parca vin buluc si isi bat joc de mine. Si eu mereu  sunt nepasator si indiferent.
De fapt parca prea slab. Deaia ma tot lovesc
Imi dau seama ca viata mea ar fi mai draguta fara mine. Pe bune ca fiecare respiratie mi se pare un efort in plus si o dovada mediocra de egoism.
Si nu, nu-s beat. Sunt doar sincer cu treburile care imi ingreuneaza viata in fiecare zi cand incerc sa ma trezesc sau sa ma culc.
Observ cum multi oameni din jurul meu ma iubesc.. tu,marc,costi,familia..n-am nimic cu voi. Ma urasc pe mine. Cu totul. Mai ales incapacitatea asta de a-mi face simita iubirea. P-asta o urasc cel mai mult.
De obicei cand ma intreaba lumea ce fac dau din umeri. Pentru ca in timpul liber ma urasc. Pur si simplu. Nu stiu cum ar fi sa raspund ca ma urasc atunci cand lumea ma intreaba ce fac
Pe bune ca mi s-ar parea viata atat de usoara daca maine(azi) nu m-as trezi. Fara sa fiu nevoit sa dau nicio explicatie. Nici voua. Nici mie
Mai ales mie

-trebuie sa fac eu ceva sa ies din monotonie. sa imi creez un alter-ego -stii..la ora asta ar trebui sa dormi si tu

stii ce o sa fac ?
o sa ma urc pe orice val de bucurie si o sa incerc sa ma mentin cat mai mult
uite, faptul ca maine o sa ingrop pe cineva in zapada  poate sa ma mentina bucuros chiar pana marti-miercuri, nu crezi ?
si pana marti-miercuri gasesc alt val

toata lumea crede ca nu o sa fie la fel
din poezie nu poti sa traiesti prea mult. sau cel putin nu pot trai 2 oameni deodata. cel putin nu in acelasi timp din aceeasi poezie
poezia asta, iubirea, ca si altele, e o chestie egoista, doar pentru o persoana
si oricat de impreuna e cineva cu altcineva tot singur e
niste iluzii de putina lipsa de singuratate ne mai fac din cand in cand sa nu cadem in depresii, atata tot

-tu de ce esti suparata mai exact ?
-Ca nu imi iese nimic cum trebuie... Ca nu gasesc motivatie sa fac orice... Nimic nu ma face sa vreau sa vad what comes next... E asa... Eu si cu mine... Ce frumos! Nu mi place nimic la mine... Nu stiu... La naiba! As vrea sa gasesc si eu ceva mai concret de atat
-societatea te impinge sa fii asa. de fapt pe toata lumea impinge sa fie asa.adica nu vreau sa banalizez depresia ta (automat as banaliza-o si pe a mea), dar vad ca in spatele oricarei fetse vesele se ascunde un ocean de nervi, suparari, negativism, ura, rautate...

ma frustreaza si mai rau faptul ca nu pot sa te ajut cu nimic. nici pe tine, nici pe nimeni. nici macar pe mine nu pot sa ma ajut cu ceva

• 
  

esti la fel ca orice om din lumea asta pentru mine acum. orice om pe care il detest si il cred inutil

doar pa.
am spus destule si ieri seara, si acum, si mai mereu cand am avut ocazia.
ti-a ramas ceva..bine, nu ti-a ramas.. trist, o sa mori fara sa stii, o sa murim amandoi  fara a sti o gramada de chestii unul despre celalalt, nu e triist asta? pe mine ma obsedeaza