Imi amintesc prima oara cand am cantat melodia asta. Urlam din toti ficatii :
NU MA VOI SCHIMBA !
Si a2-a oara, si a3-a...si usor-usor urletul asta a devenit tot mai slab si schimbarea tot mai mare.
Anii unui blog nu sunt ca anii omenesti. Un blog imbatraneste in medie 15 ani pe durata a 365 de zile.
Normal ca m-am schimbat; e si imposibil sa nu o faci. Respiri, existi, cugeti, te schimbi ! Chiar daca te-ai afla intr-un loc perfect nu poti sa ramai o vesnicie acolo. Si daca ai avea un loc asigurat in rai, tot trebuie sa pasesti putin si prin iad; macar sa vezi cum e.
Blogul meu tremura, agita bastonul in aer si tipa cu un glas ragusit : nu ma voi schimba !
Au trecut 4 ani. Si toata nelinistea asta ma face sa fiu atat de linistit. Si toata ura din lume ma face sa iubesc. Si fara toata uratenia asta nu mai era totul atat de frumos.
Nu simt nevoia sa-i spun blogului dulcegarii doar pentru ca e ziua lui, dar pentru mine chiar a insemnat foarte mult treaba asta. Faptul ca scriu, ca pot sa citesc mici fragmente din trecutul meu, ca am o voce care poate fi citita
Au trecut 4 ani. Si toti oamenii din jurul meu ma fac sa ma simt asa de singur. Si toata ceata asta ma face sa vad clar. Si toate greutatile care ma apasa ma fac sa plutesc.
Nu conteaza ca nu am vizitatori. Nu conteaza ca poate unii ma citesc printre randuri sau pe verticala.
Unul dintre cele mai bune filme facute vreodata, Taxi Driver, m-a invatat un lucru extraordinar : un bine exceptional faci atunci cand schimbi in bine viata unui om ( unui singur om, chiar daca suna atat de banal. unui singur om care mai e reprezentat si de o prostituata care nu-ti vrea ajutorul ), nu atunci cand tragi un semnal de alarma foarte zgomots care nu face decat sa inceatineasca un dezastru.
Vreau sa fiu un erou. Sa salvez intr-o zi oarecare o viata banala a unui om neimportant. Si nimeni sa nu stie asta; doar eu.
Ceea ce incerc eu sa zic e ca nu vreau multe vizualizari de la multi oameni care sa nu inteleaga mare lucru din blog. Vreau o singura vizualizare de la un singur om care sa spuna : de astazi gandesc diferit ! Atunci o sa simt (poate iar) ca fericirea exista !
Spuneti-mi, ce rezolva Travis daca il omora pe senatorul Palantine ? Absolut nimic. Viata nimanui nu ar fi fost schimbata cu nimic. Doar a jurnalistilor care pentru cateva saptamani aveau niste paini de mancat. Merita pretul inchisorii pe viata ? Viata prostituatei Iris s-ar fi schimbat cu ceva ?
4 ani. Va dati seama ? Nu-mi vine sa cred cat de multe lucruri s-au schimbat si in acelasi timp cat de multe lucruri au ramas la fel.
Devenim oameni mari. Din ce in ce mai des se intampla tot mai multe lucruri si noi gandim tot mai putin pentru ca nu mai avem timp destul.
4 ani plini de paradoxuri.
Parca ieri scriam prima postare.
Si totodata parca au trecut 10 ani de atunci.
Simt ca imbatranesc. Simt ca delirez. Simt ca ma sting.
Simt ca o sa renasc precum pasarea Phoenix
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu