intrebare de om trist : cazi ca sa te ridici sau te ridici ca sa cazi ?

Stiu matematica; mereu am stiut.
Dar niciodata n-am stiut sa-mi adun gandurile. Niciodata n-am stiut sa-mi impart timpul, niciodata nu am stiut sa scad ce era de scazut.
Am adus la acelasi numitor doar atunci cand nu era nevoie si mereu am dat factor comun pe cine nu ar fi trebuit.
De simplificat...nici nu mai aduc vorba.
Solutiile pentru mine erau probleme.
Pe hartia cu patratele am aplicat matemetica asa cum trebuia.
Prin viata... am folosit o matematica deranjanta, fara reguli, fara adevar absolut...o matematica a unui om necalculat.O matematica asa cum nu trebuia.

Si acum ce era de facut ?
Cineva m-a ajutat sa ajung la concluzia ca daca am fost intr-un fel in ultimii ani asta nu inseamna ca nu pot sa fiu altfel in urmatorii. Explicatia a venit in momentul in care viata imi fredona Soldier Of Fortune de la Deep Purple...I guess I'll always be a soldier of fortune...
adica explicatia a venit fix cand era mai mare nevoie de ea
a fost ceva de genul
-acum o luna am fost suparat, acum o saptamana am fost suparat, ieri am fost suparat, azi sunt suparat, maine o sa fiu suparat....
-stai, stai, stai, acum o luna, o saptamana, o zi...ai fost suparat...azi esti suparat...dar maine ?
-ai perfecta dreptate..."Maine altfel decat azi." (da, m-am luat dupa descrierea lui Ian..."Azi altfel decat ieri.")

Atunci mi-am dat seama cat de important e sa existe cineva care sa te faca sa ajungi la concluziile la care trebuie sa ajungi. Si m-a facut sa-mi dau seama ca oricand poate sa apara cineva in viata ta sau sa se intample ceva care sa-ti intoarca toate convingerile impotriva ta. Dar la fel de bine totul poate sa fie doar in capul tau; ca in fight club

Totusi ce voiam eu sa spun ? incepusem cu faptul ca n-am stiut sa-mi impart gandurile...sa adun ce era de adunat...si am mai spus ca am ajuns la o concluzie...ca "maine altfel decat azi". adica maine o sa aplic matematica in viata reala asa cum o aplic si pe hartia cu patratele, adica ... asa cum trebuie. Ma rog, de fapt nu am ajuns inca la .... " maine o sa aplic matematica in viata reala asa cum trebuie "....abia am ajuns la "nimic nu ma obliga sa nu incep de maine sa aplic matematica in viata reala asa cum trebuie"....ma rog, nimic nu ma olbiga nici sa incep de maine sa aplic matemetica in viata reala asa cum trebuie...de fapt ma obliga...dar nu pot sa spun ca ma obliga...ma cam impinge de la spate, dar asta nu inseamna neaparat ca ma obliga...

ma obliga...adica ma impinge de la spate...starea asta a mea. starea asta pe care as putea sa o explic asa cum trebuie....daca m-ar lasa ea sa o fac...daca nu as avea incapacitatea asta de a-mi pune gandurile pe fel de fel de foi, cu patratele sau fara...

Am mai trecut prin momente in viata. Momente care pana la urma pot sa le numesc schimbari. Dar acum e altfel. Pana acum momentele astea insemnau niste schimbari de comportament...mai mult sau mai putin datorate varstei....imi crestea doza de cinism, imi scadea increderea in Dumnezeu....imi crestea puterea de convingere, imi scadea setea de socializare....imi crestea pofta de a fi iubit, imi scadea pofta de a iubi.....imi scadea increderea in mine, deveneam mai inteligent....deveneam mai neglijent dar imi crestea motivatia....chestii, schimbari, cifre, rapoarte...urca euro, scadea dolarul.
Acum totul e asa de diferit pentru ca am impresia ( falsa sau nu - dracu stie !) ca nimic nu creste, totul scade. Si o impresie deasta te fute rau, rau, rau de tot . Pe bune; mai rau decat fute John Mayer celebritati. Te fute in draci.

Cel mai rau ma enerveaza ca cica rezolvarea ar fi folosirea ratiunii. Pai fix de aici plecasem ....momentul asta a inceput atunci cand mi-am pierdut ratiunea...de fapt nu ratiunea, simtul realitatii. Adica....asta-i realitatea ? care asta ? si cat de reala e ea ? si de ce ? si cine zice ? si cine esti tu sa zici ? cat de real esti tu ?
ma infioara in cate mii de moduri pot fi interpretate mii de chestii care se intampla zilnic si am ajuns la punctul in care nu mai stiu ce e bine si ce e rau. si imi dau seama ca pot sa fac un lucru rau..fara intentie rea...pur si simplu, fara sa stiu sau fara sa-mi dau seama. pentru ca nu mai sunt capabil sa judec asa cum trebuie.

Am incercat sa scap de starea asta...am incercat sa-mi alung privirile spre fel de fel de orizonturi mai intinse, am incercat sa gasesc urme de fericire peste tot, inclusiv prin tomberoane. Am cautat prin buzunare chei despre a caror existenta doar banuiam ca exista.
De multe ori in ultima perioada m-am simtit in plin picaj, in cadere libera, am simtit ca n-am coarda la bungee jumping. Am simtit cum am primit un glont in cap si mi-au zburat creierii
Si ce era de facut ? Creierii-ti zboara, esti in cadere libera, te prabusesti, mori mai mult sau mai putin....planeta tot se invarte. N-ai ce-i face. Te zbati...iti apar niste riduri, iti ies 2-3 fire albe si dupa ce ? Ajungi la aceeasi concluzie la care n-ai fi vrut sa ajungi : n-ai ce-i face.
Si daca n-ai ce-i face atunci ce sa-i faci ? sa-ti pui palmele in cur si sa te doara in pula ? Adica sa incerci sa fii un vierme printre viermi, hrandindu-te cu stricaciuni ? Sa fii un caine bleg care se bucura atunci cand primeste oase ? Alta faţă ipocrita printre atatea feţe ? Sa crezi in minciuni doar ca sa te simti bine ?...asta iti ramane sa faci ?
Atunci nu-ti vine s-o dai dracu de viata ? Pentru ca oricum o dai nu e bine, vezi viata in negru, alb, gri, roz, rosu, orange sau alte culori....tot nu-i asa cum trebuie sa fie. Si daca oricum o dai nu e bine atunci nu mai bine o dai dracu ?
Te aflii in plin incendiu si cauti o cale de scapare. Sa te arunci pe geam ? Sa fii in cadere libera ? Asta o fi rezolvarea ? La ce ar ajuta sa te gandesti de la ce a pornit incendiul ? ar ajuta la ceva ?
Dufresne din shawshank redemption a mers jumate de kilometru prin mizerii de criminali si violatori ca sa evadeze. ca sa urci 2 trepte trebuie mai intai sa cobori 4 ? si cum sa nu te umplii de draci cand vezi ca altii urca 3 trepte fara sa coboare nici una ? sau cum te simti cand altii pur si simplu se nasc pe multe trepte departare de tine...si te scuipa-n cap atunci cand te chinui sa urci si tu. unde pula mea e egalitatea din nastere ? ce egalitate inegala...
In cazul lui Dufresne karma a lucrat asa cum trebuie. de fapt...karma sa fi fost ? karma a sapat tunelul ? karma s-a tarat prin mizerii ? dar oricum ala e doar un film. totusi un film cu care poti sa stai de vorba mai bine decat stai cu oamenii.

Va invit sa deschideti o carte a lui Chuck Palahniuk. Iar daca nu aveti una la indemana va recomand sa va cumparati; merita . Cititi la pagina 4. Pe a4-a pagina a oricarei carti scrisa de el se afla o lectie de viata de nici 10 randuri : "Primele sale doua carti, trimise unor editori din New York, ii vor fi refuzate. La fel se va intampla si cu romanul Fight Club, respins initial pentru ca a fost considerat  "prea intunecat si prea riscant". In loc sa-i mai estompeze tonul, Palahniuk il va duce la extrem. Publicat in 1996 si devenit un clasic al literaturii underground, Fight Club este unanim considerat in momentul de fata unul dintre cele mai originale si provocatoare romane scrise in ultimul deceniu al secolului XX."
Cum ar zice Prince ... "And if the elevator tries to bring you down/Go crazy punch a higher floor"

Indicii spre fericire si succes se afla peste tot. Treaba e ca tu trebuie sa le cauti; nu sa te lasi cautat. Si incearca sa nu te rezumi la a stii. Treci mai departe, incearca sa intelegi. Si nu te rezuma la a intelege. Implica-te ! nu doar cu mintea, ci mai ales cu sufletul.
Da sensuri nonsensurilor.
Nu uita de fundatie atunci cand vrei sa-ti construiesti un caracter demn de aplauze ! Ai nevoie de o fundatie solida bazata pe niste insusiri, valori, caracteristici care sa te defineasca si dupa ce mori. Daca n-ai o fundatie cum trebuie caracterul tau demn de aplauze o sa cada cand o sa-i fie lumea mai draga.
Si nu-ti crea un alter ego. Candva realitatea o sa te trezeasca in timpul celui mai frumos vis. O sa te trezesti in ultimul rand al unei sali pline aplaudandu-ti alter ego-ul.
Inceteaza sa mai ai idei preconcepute.Da-ti silinta sa vezi ce se ascunde dupa aparente. Nu mai judeca mintea unui om dupa forma craniului. Incearca sa nu mai condamni oamenii pentru niste rele facute din greseala (a gresi e omeneste, remember ?) in timp ce uiti sa-i apreciezi pentru binele pe care se chinuie sa-l faca. Daca cineva si-a investit o parte din energie ( atat cat a vrut, atat cat a putut ) ca sa te faca fericit cred ca merita respectat.
Fii mai inteligent, mai bun, mai calm. Relaxeaza-te ! Nu-ti relaxa mintea. Relaxeaza-ti sufletul, gandirea. Incearca sa nu mai gandesti asa rigid. Nu-ti fie frica ! nu zic sa nu-ti fie frica de oameni; oamenii sunt egoisti si rai. oamenii sunt foarte periculosi. Zic sa nu-ti fie frica de gandurile tale. Chiar daca nimeni nu crede in ideea ta, tu continua sa crezi ! Chiar daca asa pari nebun, chiar daca asta inseamna sa mergi pe un drum nebatatorit. Chiar daca asta inseamna sa n-ai insotitor de drum. Dar daca nici tu n-ai mai crede in ideea ta ai umple de satisfactie oamenii care nu credeau in ea. De ce sa-i faci fericiti pe niste oameni care nu credeau in tine ? Plus ca...daca pana si tu renunti sa mai crezi in ideea ta ce pretentii mai ai sa creada altcineva ? Totusi sa nu uiti ca ideea trebuie sa fie una formata  pe baza a macar 5 zile de nesomn. Si daca ideea necesita un drum prea periculos si nici macar nu ai insotitor mai bine stai linistit. Exista sansa sa cazi in groapa si sa nu fie nimeni prin preajma care sa-ti intinda mana. Nu stiu, strategia mea ( in momentele in care eram destul de constient pe fortele mele mentale ) era sa judec problema in urmatorul fel : e riscant ? cat de riscant e ? merita riscul ? daca merita riscul de ce ? in felul asta imi consolidam si mai bine ţelul. Indiferent daca era riscant sau nu, imi cautam cel putin un partener de drum. Pentru ca niciodata nu se stie si pentru ca " happines is only real when shared". Si macar un om care sa creada in ideea ta gasesti...sau poti sa iei un om care nu crede in ideea ta si sa-l faci sa creada. Gandeste-te ca suntem 7 miliarde de oameni pe planeta asta...
Oricum, urmeaza-ti gandul, visul, idealul...urmeaza-ti bataile inimii si ratiunea in acelasi timp ( chiar daca pare al dracului de imposibil ). Si daca trebuie sa pleci singur la razboi, fa-o ! Poate gasesti pe drum pe cineva care sa creada in tine. Gandeste-te la Setila, Ochila si restul prietenilor lui Harap-Alb. I-a gasit pe drum.
Da...si spanul a fost gasit pe drum. Mai dai si de oameni rai pe drum. Dar asta nu-i o certitudine, e doar un fapt.

Nu stiu, felu meu de a scrie e un haos. Totul e un haos. Traiesc in haos, gandesc in haos. Sunt un haos. De fapt...tot universul e haos.
Am fost nervos in ultimul timp. Simteam nevoia sa bat pe cineva. Pana la urma am ajuns sa bat campii...
Ce ziceam ? Ca o discutie cu un om drag mie m-a ajutat sa ajung la concluzia ca "bai, daca pana acum ai fost trist...sau nu ai stiut sa aplici matematica asa cum trebuie in viata reala nu inseamna ca de maine nu poti sa o faci. Nimic nu te obliga ce-i drept...dar nimic nu te opreste"
Felul meu cinic, rautacios si cateodata pesimist de a privi lucrurile m-a facut sa trag si concluzii nefericite din aceeasi discutie... " totusi daca nu as mai stii matematica ? ( pe foaia cu patratele ma refer). nimic nu ma obliga sa nu o mai stiu ce-i drept...dar nimic nu ma opreste"
Mi-am dat sah mat singur.

Deci ce facem in caz de incendiu ? Sarim pe geam ? Riscam o cadere libera in speranta ca undeva acolo jos e cineva care sa ne prinda  ? asteptam ca impactul cu pamantul sa ne urce pana la stele?
NU !
Tot ce trebuie sa facem e sa ne relaxam. Sa constientizam ce se intampla si sa ne folosim capacitatile la nivelul cel mai avansat. Fara panica, fara rigiditate. Ne calmam si intelegem faptul ca e incendiu. Daca ne eliberam mintea si ne concetram destul de mult o sa gasim o cale de scapare.
Ati observat ca lucrul la care va pricepeti cel mai bine il faceti cu o naturalete care pe unii probabil ca-i infioara ? E o roata care se invarte spre succes : faci un lucru bine pentru ca esti relaxat. si esti relaxat pentru ca esti sigur pe tine...pentru ca stii ca faci acel lucru bine ( acel lucru pe care il faci atat de bine pentru ca esti relaxat...)
Ganditi-va la Mike Tyson care plangea ca un copil inainte de meciuri dar cand intra in ring avea mintea limpede, era relaxat si se comporta natural....va vine sa credeti ca un plangacios este probabil cel mai bun pugilist din istoria boxului ?

Antrenamentele de kyokushin incep in pozitia sei-za ( un fel de stat in fund cu picioarele sub tine ) si sunt urmate de mokuso, un moment in care te relaxezi si iti eliberezi mintea. Sincer...cati dintre voi considerati chestia asta o prostie ? Ridicati mana. Nu trisati...
Adevarul e ca "ritualul" asta reprezinta fundatia (aia de care vorbeam mai devreme)
...sau cel putin asta e adevarul in care cred eu.

Si cum sta treaba cu fericirea ? Pe unde se ascunde ea ? Nu stiu, daca as fi stiut nu as mai fi scris acum aici. Stiu totusi unde NU se ascunde...

Ciudate paradoxuri, nu ? Eminescu ne spune cum nu se afla vreo urma de fericire prin "autori mancati de molii".
Eliade a fost corigent la romana.
Chiar si Einstein a ratat admiterea la facultate.
Walt Disney nu a primit posturi de caricaturist prin ziare pentru ca " nu avea imaginatie ".
Cica si Michael Jordan a avut niste probleme.
Ba chiar am auzit ca primul numar de stand-up comedy al lui Jerry Seinfeld a fost un esec total...a fost huiduit si dat afara de pe scena.

Calatoria de o mie de mile incepe cu un singur pas. Si primul pas o sa-ti rupa piciorul. Dar asta nu e o scuza! Daca ai inceput o calatorie du-o pana la sfarsit. Ridica-te si mergi in maini ! Cand o sa-ti intrii in ritm, cand o sa fii relaxat, cu mintea libera, natural...nici macar nu o sa observi diferenta. Ganditi-va ca daca am fi fost obisnuiti sa mergem in maini acum ni s-ar fi parut o greutate sa mergem in picioare.

Schimba regulile, schimba lumea. Nu-ti fie teama de tine.

Da, da...ai putea sa mori incercand dar ... (ai putea sa mori la fel de bine si fara sa incerci )... adu-ti aminte cum ai invatat sa mergi pe bicicleta. De cate ori ai cazut ? Sincer.

In legatura cu partile ingrosate...ce inseamna asa cum trebuie ? Si cine spune ca asa cum trebuie inseamna ce inseamna? Si cine esti tu sa spui ? Si cine sunt eu sa te intreb pe tine cine esti tu ?

Si...in legatura cu intrebarea din titlu....depinde cand e pusa intrebarea. Daca te intrebi in timpul cazaturii o sa-ti raspunzi ca te ridici ca sa cazi. Daca te intrebi atunci cand ai de gand sa te ridici ai certitudinea ca totul nu a fost decat un rau necesar.