O lumină puternică de un roşu cărămiziu îmi inundă privirea. Acel val puternic de culoare mă face sa cred că acea lumină are răspunsul tuturor tainelor. Alerg neputincios după ea, cu ochii închisi, căci lumina ma orbea. Alerg după ea si aproape că am ajuns-o. Prind curaj si deschid ochii; dar lumina nu mai era la fel de puternică si nici la fel de roşie.
Închid ochii şi lumina apare iar; mai puternică, mai roşie ca oricând. Încetez să mai ţin ochii închişi; privesc minunăţia roşie în starea ei perfectă. Nici nu ştiu cum să o descriu; era o lumină prea roşie, prea puternică.
Era atât de puternică şi de roşie, atât de impresionantă că prima dată m-am gândit să o îmbraţişez atât de puternic pe cât emană ea acel roşu calduros. Atât de puternic încât să ne contopim pe loc.
- Hei, ce faci ? am intrebat-o eu. I-am spus " hei "; i-am spus hei şi parcă mă simţeam că i-am spus pe nume. Poate chiar aşa o cheamă, hei. De fapt nici nu contează cum o cheamă; de fapt nu contează nimic acum.Tot ce contează este sa-mi raspundă;de parcă ar conta cu adevărat ce face..pe cine mint ? nimic nu contează cu adevărat.Nu-mi pasă ce faci !
Fără niciun motiv, roşul ăsta orbitor incepe sa fugă. Fuge exact cum fugeam eu înainte sa cad. Dar nu-mi pasă. Atât de mult nu-mi pasă că încep sa alerg după ea. Nu-mi pasă absolut deloc. Nici macar nu strig atunci cand văd ca se apropie de uşă :
- Ai grijă ! o să te răneşti !
Dar un lucru neaşteptat se întâmplă : uşa se deschide, culoarea intră iar totul se întunecă.
Deşi de când am crescut nu am mai privit cu aceeaşi certitudine existenţa divinitaţii, îmi zic :
O, doamne, ce asfinţit !
Îmi aprind o ţigară; lucky strike roşu ! lucky...strike...roşu..ce chestie !
Gustul puternic de tutun adevărat; lumina asfinţitului care luminează totul roşu-cărămiziu, exact ca lumina care a intrat..sau a ieşit, cine ştie unde; fereastra asta care mereu îmi dă falsa impresie de libertate; toate acestea îmi creează mediul perfect pentru meditat. Mă gândesc la acea lumină roşie. De ce a fugit fără motiv ? Privesc în ochii asfinţitului, trag puternic din ţigară şi mă întreb : Oare..nu tocmai deasta a fugit ? Pentru că...nu avea niciun motiv..să stea..?
= Sfarsitul celei de-a doua parti =
Un comentariu:
"A plecat. S-a plictisit. D-aia a plecat. Ca să nu se mai plictisească."
Trimiteți un comentariu