partea aII-a
Privesc asfinţitul, fumez ţigara şi mă gândesc. Mă gândesc la cum ma gândesc uneori la acel albastru. Acel albastru pe care îl place toată lumea, acel albastru pe care eu aş fi putut pune mâna. Acel albastru care dacă nu s-a întâmplat să existe in viaţa mea atunci nu ar trebui sa existe nici în gândurile mele. Mă gândesc la lucrul ăsta şi îmi dau seama că aş prefera sa fiu mort; ca să încetez să mă mai gândesc.
Uneori mă gândesc şi la acel argintiu; acel argintiu precum zăpada (deep beneath the cover of another perfect wonder/where it's so white as snow)
Acel argintiu care poate că a observat sau nu faptul ca fredonam in minte when I sit alone come get a little known/but I need more than myself this time. Şi poate că din acest motiv m-a întrebat :
- Ce faci ?
Dar toate aceste gânduri nu ar trebui sa existe cu adevărat. Chiar daca există. Dar şi otrava există; chiar daca nu ar trebui. Dar există !
Tot ce ar trebui să conteze in legatură cu partea asta a vieţii mele este curcubeul din faţa mea. Curcubeul care poate să fie doar o amintire a unui vis sau poate visul unei amintiri. Dar totul este relativ în lumea asta, iar tot relativismul ăsta poate duce la scepticism. Iar de fapt acest scepticism te face sa-ţi spui : "Nimic nu contează; nici măcar realitatea asta despre care nu ştim cat de reală sau imaginară este." În condiţiile astea, nihilismul are foarte mult sens.
Dar, revenind, curcubeul despre care vorbeam arată cam aşa :
- verde : verde precum iarba si amuzant in draci precum..tot iarba ! El obişnuieşte să-mi mai spună "fratele meu". Eu o să-i spun verdele meu.
- roz : roz as floyd
- albastru ( care nu are absolut nicio legatură cu albastrul de mai sus )
Mă transform şi eu în culoare, în camuflaj cel mai probabil; sau poate in roşu aprins. Iau de mână violetul şi sărim pe geam. Direct pe curcubeu. Ne dăm pe tobogan.
= Sfarsitul partii a3-a =
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu