in spatele usilor inchise/regrete neeterne !

am facut multe porcarii. probabil ca sigur ca mi-am dezamagit lumea. mi-am dezamagit fratele, care juma de viata mi-a fost mama. mi-am dezamagit prietenii, care cealalta juma de viata mi-au fost frati. mi-am dezamagit muza, creeatorii, natura si ego-ul. mi-am dezamagit copacul din fata blocului si planta din camin. m-am dezamagit pe mine. dac-as fi avut un caine l-as fi dezamagit si pe el
dar faptul ca vorbesc, in general, la trecut imi da putere.
imi da puterea sa n-o mai fac.
pentru ca viitorul pe care l-am avut ieri nu-i tot viitorul pe care o sa-l am si maine. asta zicea rant casey. si-l cred.

cat despre faptul ca n-am folosit adjectivul efemer...nu-i de mine, e prea pompos.
si vreau sa subliniez ca
regretele eterne sunt pentru morti.
iar eu sunt un om viu. iar faptul c-o zic eu, nu psiholoaga, nu fratele care mi-a fost mama juma de viata, prietenii care mi-au fost frati cealalta juma de viata, muza, praga, kaya, creeatorii, arta sau profii ma ajuta mult de tot
puteam sa nu fiu, dar sunt, iar asta-i tot ce conteaza momentan, ca-n capodopera lu Kubrick