Pentru tine. Pentru mine ?

Tu,

In afara de faptul ca sunt indragostit si obsedat de tine, in afara de faptul ca sunt mort dupa tine. In afara de faptul ca nu trece o ora din viata mea in care sa nu ma gandesc la tine. In afara de faptul ca ma holbez la tine ori de cate ori am ocazia. In afara de faptul ca mereu inainte sa adorm ma rog sa te visez. Si sunt ateu; mi-am creat special pentru tine un Dumnezeu. Doar ca sa am cui sa ma rog sa te visez. In afara de faptul ca nu-mi pot imagina ceva mai frumos decat tine (si am foarte multa imaginatie !). In afara de faptul ca simplul gand ca ar exista vreodata o sansa sa te imbratisez...sau chiar sa te sarut, ma scoate din depresii in care eram infipt adanc; foarte adanc. Depresii din care a incercat multa lume, in multe moduri sa ma scoata.
Ma gandesc la cat efort fac unii oameni pentru fericirea mea. Si cum, fara nici un efort, tu reusesti sa ma trimiti direct in rai; prin simpla ta prezenta.
In afara de faptul ca ai cel mai frumos zambet din lume (imi venea sa mor cand spuneai ca ai zambet urat !), cel mai frumos mers din lume, cea mai frumoasa privire din lume, cei mai frumosi obraji din lume, cel mai frumos par din lume (si lista continua pe 2 pagini pe care le-am rupt ca sa nu par prea obsedat).
In afara de toate astea vreau sa-ti mai spun ca nu am mai simtit asa ceva nicidoata. Adica...abia acum imi dau seama ce inseamna iubirea. Si imi dau seama cat de gresit am putut sa cred ca stiam ce-i iubirea. Cand o iubeam pe Raluca...ma chinuiam sa iubesc. Si nu spun asta pentru ca ne-am despartit. De fapt din timpul relatiei simteam ceva ciudat...simteam ca pot sa iubesc mai tare ! ca pot sa iubesc asa cum trebuie. Asa cum te iubesc pe tine ! ( fara sa te stiu macar....ai putea sa fii un om rau, ai putea sa razi de mine sau sa profiti de mine, de faptul ca sunt nebun dupa tine)
De fapt de asta ne-am si despartit, aveam alte standarde; ea ma iubea enorm...pentru standardele ei. Eu as fi vrut sa ma iubeasca asa cum simteam eu ca ar fi perfect. Ea nu reusea...avea standardele ei. Eu o iubeam enorm...conform standardelor ei. Dar simteam ca asta nu era iubire...
E adevarat, aveam capul in nori; dar parca nu pluteam. Parca eram suit pe o scara. Parca trisam. Parca ma chinuiam sa o iubesc. Si ea la fel, parca se chinuia sa ma iubeasca.
In schimb, pe tine ma chinui sa NU te iubesc.Pentru ca tu esti deja indragostita. Si nu e bine ce fac. Trebuie sa nu te mai iubesc. Asta incerc sa fac...de multe luni. Si cu cat incerc mai mult, cu atat te iubesc mai tare.
Si nu te bag in seama, nu mai vorbesc cu tine, nu te salut. Pentru ca mi-e frica sa nu fac sau sa spun ceva gresit. Pe cat de tare te iubesc pe tine, pe atat de mult ma urasc pe mine. Pe tine te vad in fiecare zi mai frumoasa, pe mine mai urat. Pe tine mai desteapta, pe mine mai prost. Pe tine mai aproape de perfectiune; pe mine mai departe.
Si pe zi ce trece ma obisnuiesc mai tare cu ideea ca nu o sa existe si in realitate ziua aia in care sa-ti cumpar flori.
Ma gandesc la tine ca la o floare (cea mai frumoasa floare!) dintr-o gradina botanica (cea mai frumoasa gradina botanica!)...normal ca as vrea sa fii doar a mea, normal ca as vrea sa te ating. Dar mi-e frica sa nu te rup. Nu as vrea sa fac rau unui lucru pe care il iubesc atat de mult.

Nu vreau fericirea absoluta sau perfectiune sau un loc asigurat in rai...vreau mult mai mult decat atat...te vreau pe tine!

Imi pare rau ca cer atat de mult...

Puzzle-uri

de Giurgiu Raul (Cumicu)

Si-mi vine sa plang, sa rad,

M-opresc...inghit senil in sec,

Observ cat sunt de prost, de had

Si-aleg alt drum pe care sa merg...

Si-mi vine sa rad, sa plang,

Si ma intreb de unde pana unde,

Incerc s-aleg un alter-ego sfant

Dar fuge de mine, se-ascunde...

Si-mi vine sa rad, sa plang

Dar le-am uitat pe amandoua

Si m-am trezit singur si nud

Din lumea veche-ntr-una noua...

Si-mi vine sa rad, sa plang,

Sa sparg tot ce-ntalnesc in cale

Si-apoi sa cad oftand adanc

Pe catifeaua bluzei tale...

sa-mi bag pula.

ma simt naspa.

poate ca sunt