Nu una importanta, nu una imensa. Nu cine stie ce trecere dintr-o intersectie foarte aglomerata. Dar anual, lunar, poate chiar zilnic trec pe aici oameni. Unii fug, de frica masinilor; nici n-am timp sa-mi dau seama cine sunt. Altii merg incet, spre disperarea masinilor. Dar nimeni nu sta. Mai parcheaza uneori niste masini pe aici; neregulamentar. Pe mine totusi ma bucura lucrul asta, chiar daca pietonii nu mai au pe unde trece.Mai am si eu cu cine "sta de vorba". Unii trec pe aici doar pentru ca nu au incotro. Altii ma ocolesc desi risca sa fie calcati de masini. Unii sunt calcati de masini pentru ca nu au vrut sa treaca pe trecere. Ar fi trebuit sa ma asculte; totusi nu ma pot bucura pentru raul lor. Altii sunt calcati chiar pe trecere. In momente ca astea izbucnesc in plans. Simt ca am dat gres; ca aveam un singur scop si nici pe ala nu l-am putut indeplini in totalitate.
Cateodata ma simt penibil, nefolositor, stupid, mic, neinsemnat. O simpla trecere pe care lumea nu sta. Sunt doar o trecere de pietoni; nimeni nu o sa inteleaga taina de dupa marcaj.
Trecerea asta de pietoni, care sunt eu, poate ca v-a salvat viata odata.
Cateodata as vrea ca eu sa aleg oamenii care sa treaca pe trecere; nu ei sa aleaga trecerea. Dar sunt o simpla trecere; lumea doar trece pe mine. Nimeni nu isi face o poza pe mine pe care sa o foloseasca pentru coperta unui album care sa devina un succes mondial. De ce ea si nu eu ? Ce are ea si nu am eu ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu