o poezie de prin 2014

sunt multe vorbe rupte din minti tacute o imbratisare uitata sus pe munte sarutari pe frunte tablouri din viata ta inca nepictate iubire fara acte aripi frante si betii crunte ingeri care au incetat sa lupte si cerul se-mpute, cum te simti cand multi iti zic vrute, nevrute cand faci parte dintr-o poveste fara sunete o noapte fara cugete doar ranjete, vuiete, trompete bete si tot asa incepe sa se repete peste pete o alta pata si mai patata palida ca o apa plata zace lata, ingropata c-o lopata intr-un loc negasit pe harta parca..-s sunete de harpa dar e doar o gloata care latra ca daca vrei pace nu pui mana pe piatra dar te iarta si dumnezeu si alti sfinti ca asa-i in arta nu putem fi toti cuminti si nu mai mintiti, cand scrasniti din dinti si va uitati cu ochi rai la parinti dar si voi uitati sa iubiti, sa simtiti, sa zambiti uitati ca nu suntem toti tampiti si va prefaceti raniti, dar nu stiti ca sunteti urmariti inceteaza sa te alinti si-ncearca sa faci ceva sa meriti statutul de lup dac, de om care nu-i opac sau gandac si nu tac, incerc sa fac, sa ma impac cu mine seara pe lac intelege, suntem toti ramuri ale aceluiasi copac