sâmbătă, 26 aprilie 2014

Iubesc si urasc sa

traiesc intr-o anarhie plina de reguli, intr-un haos foarte ordonat



ma indragostesc atunci cand nu trebuie de cine nu trebuie. chestia asta imi da satisfactia ca nu-i nimic matematic in dragoste, nimic planuit. ca nu-i vorba nici macar de algoritmul ala numit instinct care tot un plan e, da` care-i facut in tihna, fara zgomot, fara sa ne dam seama. iubirea-i singuru taram unde putem sa fim dilii, sa nu avem logica, sa fie un haos total din punct de vedere al ratiunii. e singura tarla pe care putem sa batem campii. faptul ca nu-i cum trebuie sa fie e perfect - exact asa trebuie sa fie



fiu prieten cu prietenii mei si ruda cu rudele mele. chiar daca uneori imi vine sa-i omor tot as strabate pamantul sa gasesc dragon balls-urile ca sa-i aduc la viata



ma contrazic mereu.
ar fi stupid si plictisitor sa dau dreptate oamenilor din prima ( chiar daca au ). e mai fascinant sa nu fii de acord. asa discutia e mai lunga si mai adanca...poti sa tragi mai multe concluzii si sa cunosti firea omului mai bine.
"daca doi oameni sunt de acord in toate privintele, poti sa fii sigur ca doar unul dintre ei gandeste."


fac invers decat mi se spune. chiar daca mi se spune de bine.
faptul ca nu fac asa cum sunt sfatuit ma face sa am certitudinea ca nu-s un robot care primeste ordine


sa ma bat.
words like violence break the silence
dar totusi bataia ramane singura metoda umana de eliberare sincera a frustrarilor impuse de o societate plina de conceptii si atitudini divergente


Niciun comentariu: