Poezii

cum ziceam  , pentru cei ce cred ca viata inseamna mai mult decat mancare, somn si munca

Murim

Zi de zi si noapte de noapte
Mai moare dintre noi o parte

Murim cazand pe ganduri
Sau ne pierdem printre cugete
Ne inecam cu firmituri
Sau uitam sa respiram vazand
Viata cum se scurge printre degete
Surzim auzindu-ne zi de zi tipand
Si uitam sa ne trezim neauzind alarma

Uneori murim presati de timp
Si alteori de plictiseala
Uitam ca viata are ghimpi
Sau ne omoara...o raceala

Murim degeaba, asta e
Au mai murit si altii
Asa a fost sa fie

Murim razand
nu conteaza.
Murim plangand
dar cui ii pasa ?

Murim, asta e clar !
De ce murim ?
Nu am habar
De ce traim ?
Nici atat nu stiu macar

Dar cel mai urat e cand murim,
Cand murim si iar murim;
Si nici macar nu stim.

Deja mort

Uitat de lume se-nalta un cavou
Si-n el zace un mort, uitat si el
Are un singur tel
Sa-si scrie viata c-un stilou.
Ingropat cu el e totul
Moartea si dispretul ;
Viata parca era mai crunta
Moartea parca-i e firava
Cand ingeri-l alinta
Cand sufletu-i canta,
Desi marul e otrava
Raiul il incanta.

Pe umerii lui zac amintirile
In minte ceva-l apasa
Un gand nu-l lasa
Vrea acasa.


Ii e dor de tot ce-a fost
Simte ca nu are rost
Vrea sa moara
Dar e deja mort

E vorba despre mine

Pustiit e totul
prin mari si peste vai
peste ganduri si prin cugete
iar eu nu-mi gasesc locul.

si de n-as trai
n-as mai auzi tipete
si de moarte n-ar fi
nu as mai plange
si daca n-as pierde lupte
daca nimeni nu te-ar frange

daca nici chinul vesnic
n-ar dura atat
daca as fi mai puternic
si daca gandul
s-ar transforma in fapta
ar fi prea usor totul
si pe toate le-as lasa balta.

Dar pustiu-si are rolul lui
un rol de nerostit
pe care ochii goi
il stiu prea bine;

dar nu e vorba doar de noi
nu e vorba doar de tine.

vorba mi-e ciudata
si privirea ti-e neclara

dar cand vad aceasta pata..



Pentru CARA

Cum sa-ti spun...? mi-e complicat sa iti vorbesc...
Ori astea sunt sentimente, iar cuvintele sunt cuvinte...
Simplu sa fie nu-mi doresc;
Mi-e teama sa rostesc-
Imediat a trecut timpul, precum o ora...
Nebunia mi-e martora, creda-ma sau nu, dar...
Am sa-ti spun ca te iubesc !

Ah!
Nu pot, nu vreau.
Doare; doare prea tare.
Rar am facut asa ceva.
E prea dureros;
E prea greu de dus.
As vrea sa pot da timpul inapoi...-nu stiu de ce.

Rasare floarea totusi
Alba petala de trandafir uscat
Liniste mi-ar trebui- si pe gat o urma de ruj.
Unul de-as fi fost probabil ca m-as fi inecat
Chinul totusi uneori...
Ar fi prea greu de dus, chiar si in doi...

Amiaza, fumul de tigara imi aduce aminte...
Dorul; nostalgic sentiment, nostalgic regret...
Amintiri; de ieri, de azi, de maine...



Greu

Intr-o lume in care banalitatea primeaza
In care castigatorii ies pe locul doi
In locul asta plin de oi
in care trebuie sa ai o fire falsa

In locul asta m-am nascut
Dar n-am sa mor aici
Caci nu-s facut din lut

Am sa-mi creez propriul meu univers
Intr-o camera de filmat
In care totul o sa fie invers
Si locu` asta va fi uitat


Am incercat !

Am incercat de multe ori sa spun
Povestea mea, povestea ta, povestea noastra
Si am incercat sa inteleg cum
Ceva asa placut s-a transformat in scrum

Am incercat de prea putine ori
Sa-mi dau seama unde am gresit
Si nu pot sa nu spun ca deseori
Am cautat raspunsul printre beri

M-am saturat sa mai incerc
Si niciodata sa nu reusesc
Desi nu incerc asa cum trebuie
N-am sa mai incerc si am sa reusesc


Poezie neagra

ne nastem si iubim

iar iubirea este rosu
dar si murim
iar moartea este neagra
visam
si visul tot e violet
dar negrul mortii ne apasa;
intreaga natura
verde ca si copilaria
moare vazandu-ne pe toti morti.
si visul, iubirea, rosul, verdele si violetul
totu-i negru
poate nu acum, dar toti murim
si visul, rosul, totul
e mai negru;
azi e cenusiu
si maine poate e la fel,
dar toti vom fi
negri ca si moartea
si-mi pare rau
dar parerile de rau nu au culoare
si-n final doar moartea are
rosii, mov si verzi culori,
toate se-negresc sub ochii mei.