unul din motivele sperantei mele, ca sfarsitul de mai sa aduca....sfarsitul era acela ca venea ziua mea, o, doamne.
de stiut, stiam.sigur, eram.ca nu vine.dar speranta moare ultima...adica, teoretic, dupa apocalipsa ce n-a fost sa fie.
altfel spus, ia-o pasta.mi s-a mai intamplat de 15 ori ce-i drept, chiar daca nu am dat bot in bot cu cea mai nasoala varsta ever
maine intru in saptamana 16-ului meu....ceea ce e destul de foarte nasol
sper sa gasesc cat mai repede pe cineva care sa ma tina inghetat pana vineri
skip, skip, skip
mori, 23 iunie, mori
mori, 16, mori
16 e manea, e o forma fara fond, e pragul nasol pe care trebuie sa-l treci ca sa ajungi la 17.
16 ar trebui sa fie ilegal.16 e dezordinea aia pe care o faci inainte de curatenie.16 sunt taieturile de pe caiet facute inainte sa ajungi la rezultat.16 e varsta la care n-am ajuns dar pe care o stiu ce-l mai bine.E lupta pe care nu vrei s-o castigi pentru ca ai fi ridicol daca ai face-o, nu pentru ca ti-e frica de ea.Sunt palmele pe care le primesti pana ajungi la asa-zisul 17.E momentul in care nu esti ce vrei si nici nu stii ce vrei.
As vrea sa ma imbat pana uit ca e ziua mea ca sa ma bucur de minunata zi de vara.Dar nu se poate, 16 nu-mi permite.
16 nici macar nu a inceput si deja m-am saturat de atata 16...
si nu, nu ma bucur de ce a mai ramas din 15 pentru ca tensiunea stupizenilor de cadouri ma apasa inca de la jumatatea primaverii.stiu cum e sa iei cadouri pentru cineva, stiu cum te simti, dar de ziua mea parca totul e dus la extrem.parca as fi un dictator care daca nu primeste tributul necasar spanzura oamenii de par cu capul in jos
dada, repausul duminical iar a dat cu mine de pamant.sau eu cu el.sau ambele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu