Hugh Laurie :

    M-au adus inapoi in Londra, tot cu nasul in covorasul Diplomat-ului, si s-au descotorosit de mine undeva la sud de rau.
    Am traversat podul Waterloo, apoi am mers pe Strand, oprindu-ma din cand in cand fara nici un motiv, azvarlind niscaiva monede in palmele unor cersetori de optsprezece ani si dorindu-mi ca bucata asta de realitate sa fie un vis mai mult decat imi dorisem vreodata ca un vis sa devina realitate.
    Mike Lucas ma avertizase sa am grija.Isi asumase riscul de a-mi spune sa am grija.Nu-l cunosteam si nici nu-i cerusem sa-si asume vreun risc pentru mine, dar o facuse, pentru ca era un profesinist onest, caruia nu-i placeau locurile prin care rebuia sa ajunga din pricina serviciului sau si care nu voia ca si eu sa ajung prin locurile alea.
    Pac-pac!
    Nu mai putea fi schimbat nimic.Lumea nu putea fi tinuta in loc

    Imi parea rau pentru mine.Imi parea rau pentru Mike Lucas si pentru cersetori, insa cel mai rau imi parea pentru mine, iar chestia asta trebuia sa se termine.Am pornit spre casa.
    Mersul la mine acasa nu-mi mai oferea nici un motiv de ingrijorare, pentru ca toti oamenii care imi suflasera in ceafa in ultima saptamana ajunsesera sa-mi sufle in fata.Faptul ca puteam sa dorm in patul meu era cam singurul lucru bun care iesise din tarasenia asta.Asa ca am pornit cu pasi mari spre strada Bayswater si, in timp ce mergeam, m-am straduit sa vad partea amuzanta a lucrurilor.
    Nu era usor, si inca nu-s sigur ca am reusit, insa e un lucru pe care imi place sa-l fac ori de cate ori lucrurile nu merg bine.Dar oare ce inseamna ca lucrurile nu merg bine? Cu ce facem comparatie? Ati putea zice ca facem comparatie cu felul in care mergeau lucrurile acum doua ore sau acum doi ani.Dar nu despre asta e vorba.Daca doua masini fara frane se apropie cu mare viteza de un zid, iar una dintre ele se izbeste de zid cu cateva clipe inaintea celeilalte, nu-ti poti petrece acele cateva clipe spunand ca cea din urma o duce mult mai bine decat cea dintai.
    Moartea si nenorocirile sunt pe urmele noastre in fiecare clipa, straduindu-se din rasputeri sa ne inhate.Si, de cele mai multe ori, dand gres.Parcurgem multi kilometrii de autostrada fara ca roata din fata sa faca explozie.In trupurile noastre misuna o multime de virusuri care nu reusesc sa ne faca nici un rau.Multe piane se prabusesc pe trotuar la un minut dupa ce-am trecut pe sub ele.Sau la o luna dupa, nu conteaza.
    Deci, daca nu ingenunchem si nu multumim Cerului ori de cate ori ne ocolesc nenorocirile, atunci n-are rost sa ne  plangem cand ne lovesc in plin.Pe noi sau pe cei din jurul nostru.Pentru ca nu avem cu ce sa facem comparatie
    Si, oricum, cu totii suntem deja morti sau nici nu ne-am nascut si toata lumea asta e de fapt un vis.

    Ati vazut?Asta e partea amuzanta