nu ca as fi depasit limita de nasol(intre noi fie vorba nici macar nu am calculat limita asta)
m-am obisnuit cu ideea ca am viata sociala zero, ca sunt un bou disperat care trage cat e necesar(probabil asta e si ideea, daca e vreo idee), dar care tot primeste lovituri de bici,in cazul in care boii primesc lovituri,dar oricum era o metafora si pot da vina pe sarcasm si ironie, care intre noi fie vorba e din ce in ce mai prost respectiv proasta
chestia e ca nu sunt fericit, iar unii au impresia ca daca nu-mi caut fericirea in chirila sau emil cu puncte intre litere,desi nu am inteles care e diferenta intre ei,inseamna ca sunt emolau,pesimist care o arde cu frustrari de adolescentin rebel
faza e ca nu sunt nici trist, iar altii, de fapt in unele cazuri, chiar aceeasi, au impresia ca o ard glumeto-metaforic cand de fapt sunt al naibii de serios, si viceversa, bineinteles.va dati seama, sau iti dai seama, sau imi dau seama ca si in cazul asta eu pic drept frustratu adolescentin rebel
parerile mele erau cum ca am trecut de stadiul asta inca de pe vremea pubertatii, dar oricum cui dracu ii pasa de parerile mele ?
m-am obisnuit si cu asta
alta chestie cu care m-am obisnuit e ca sunt prost, sincer parerea mea e ca nu sunt chiar prost-prost-prost,dar asta e doar parerea mea,nu trebuie luata in seama.deci m-am obisnuit cu ideea ca sunt prost, ca sa nu fim rai,de fapt fiu,ca doar de mine tine ce scriu aici, sa zicem ca sunt mai putin destept,de fapt lasa, sa fim rai, asa e la moda.deci m-am prins ca sunt prost,m-am obisnuit si sa mi se spuna, doar ca parerea mea,mica mica mica, este ca ar trebui sa mi-o spuna,nu neaparat sa o si demonstreze, pentru ca am incredere in ei, ii cred pe cuvant, nu vreau sa risipesc timpul nimanui, deci sa mi-o spuna aia care sunt putin, nu cu mult,cu cat pot ei mai destepti ca mine.in fine,asta e doar parerea mea, nu trebuie luata in serios, de fapt nu trebuie nici macar ascultata, in cazul de fata citita si dezbatuta, iar amicii mei au inteles perfect situatia asta, tocmai deaia nu prea isi bat capul cu blogul meu.
as fi vrut sa continui lista cu obisnuintele mele, sigur am ratat unele, dar m-am obisnuit cu asta, dar ... scuze,nu am nici o scuza pentru faptul ca nu continui, dar oricum m-am obisnuit cu asta
nu-i o postare despre obisnuite, de fapt nu-i o postare despre nimic, are titlu doar pentru ca este si un oarecare organ genital in el, fapt care ma face kinda dur care ma face frustrat cu aere de adolescentin rebel
deci nu-i o postare despre obisnuinte, dar partea asta o aveam pregatita si e pacat.suna cam asa,cum ca eu sunt obisnuit sa multe chestii nasoale dar totusi am momente cand dau impresia ca sunt socat si mai facusem niste paralele,am auzit ca sunt la moda,cum ca si unui actor daca ii amenajezi situatia pe care o stie perfect, ar arata-o, tocmai din obisnuita poate,mai facusem si cu un canteret caruia ii bagi notele pe gat si incepe singur sa continuie,in fine,cred ca tine de obisnuinta,ce chestie,bateam apropuri,si astea sunt la moda, legate de obisnuita, si tot aici am ajuns, ma invart in cerc
acum notitele de subsol, alaturi de sobolani si mirosuri urate : toate personajele(in afara de eu), catre care bat apropuri(v-am zis ca sunt la moda),nu exista. nu sunteti voi, nu esti tu,nu e el,nici ea,voi,ei,noi,doar eu,eu contez,e postarea mea,e blogul meu,acuma puteam s-o bag cu it's my life, dar suna prea gay...pana si pentru mine
deci nu am nimic cu nimeni, sunt pacifist, va iubesc pe toti, pana si pe cei din tarile alea unde folositi mazgaleala ca limba si faceti spam in comentarii pe blogul meu, va faceti reclama pe un blog nepopulat, bateti la usi de case nelocuite
bine,pa,va iubesc, desi am atitudine de frustrat adolescentin rebel fara inima care isi uraste viata,si pe a a lui si pe a celor din jur, doar vi se pare
2 comentarii:
Si noi te iubim. De altfel, zbaterile interioare care vad ca au devenit exterioare demonstreaza ca nu esti prost si ca nu te chinui sa resuscitezi un neuron. De fapt, ai o gramada, care mai de care mai istet, care se lupta sa-si impuna punctele de vedere, de unde si contradictia asta intre idei care apare pe ici,pe colo. Si, la urma urmei, ce mai conteaza ce cred altii (neimportanti, mediocri si cu fante de "hai sa fim cat mai tristi ca da bine la public,cand colo eu nu am nici pe dracu', ca am 15 ani si n-am nicio problema serioasa") cand cei care conteaza te iubesc si te apreciaza? Deci, fii fericit si ignora ignorantii! Bucurestiul te saluta!
buna seara, Romania! buna seara, Bucuresti! si eu salut
apreciez aprecierile si realismul !
Trimiteți un comentariu